|
|
| Sorry, your entry can't be deleted right now. Please try again later. |
August 14 "Despre Legende " de Cristina Aldea Bucuresti Romania
DESPRE LEGENDE
intro: pe cristina din bucuresti am cunoscut o acum doi ani in urma prin internet; in timp am purtat multe discutii despre viata si sensul ei constatand ca mai important ca toate este sa iti eliberezi mintea si mai apoi sufletul de angoase,stereotipuri si teorii controversate. a fi liber spuneam este greu dar a fi manipulabil si ignorant este penibil. cristina se afla in plina crestere a mineralului mercurian ,este o luptatoare si mai ales un om ce distinge bine lucrurile. felicitari cristina poate intr-o zi vei face parte din cei ce ard zilnic intre aceste dimensiuni si idei.apropos de angoasa ta cristina:”Iar băiatul s-a cufundat în Sufletul Lumii și a văzut că Sufletul Lumii era parte din Sufletul lui Dumnezeu și a văzut că Sufletul lui Dumnezeu era propriul său suflet. Și că putea, atunci, să săvârșească minuni.” (Paulo Coelho), candva am sa incerc sa iti explic acest snes, acel candva este foarte aproape cred eu. lumina pentru tine! .`.dan
cristina aldea
Secretul este cea mai de preț comoară pe care o poți descoperi și stăpâni. Acum abia înțeleg care a fost rostul întregii aventuri din Grecia…”Secretul”. Viața vrea ca eu sa învăț să-l folosesc, iar în Grecia am mai cucerit puțin din ceea ce eu numesc ”putere personală”. Țara asta era pe listă, făcea parte din Legenda mea personală, la fel ca și prietenul meu greco-american ce l-am revăzut acolo după 3 ani. Drăguțul de el, are dreptate, atunci când doi oameni vor să se întâlnească, cu siguranță vor reuși, oricâte obstacole ar fi de trecut. Cineva spunea că nu există foste iubiri. Chiar dacă îi dădeam dreptate încă de pe atunci, încă mă mai minunez să contemplez un vechi tăciune ce ardea mocnind reaprinzându-se într-o mică, apoi mare flacără…apoi redevenind tăciune. Alt motiv să mulțumesc Universului că viața e frumoasă! Aveam 15 ani când antrenorul meu de arte marțiale mi-a recomandat cartea lui Paulo Coelho, ”Alchimistul”. Au trecut 9 ani de atunci, iar în acești 9 ani deseori m-am gândit la povestea lui Coelho, ba chiar am recitit-o de câteva ori. Probabil că nici acum n-am reușit să o înțeleg pe deplin, însă Dumnezeu știe că-mi dau silința. Pentru mine ”Alchimistul” este cea mai bine scrisă carte despre viață și despre putere. Este asemenea unei pietre prețioase ce-și schimbă culoarea în funcție de purtător…”Alchimistul” trebuie înțeles și adaptat fiecărei persoane în parte. Cineva îmi spunea în Grecia ca ar trebui să fiu fericită, sunt unul dintre puținii oameni care au de ales (”You are one of the few people who has a choice). El s-a referit la tot ceea ce societatea invidiază la mine, adică lucrurile materiale și așa-zisa mea lipsă de ”obligații”. Eu însă am zâmbit și i-am răspuns ”Normal că sunt fericită, n-am nici-un motiv să nu fiu, mai ales că mereu voi avea de ales!”. Dar eu mă refeream la mai mult decât gândea el. Au urmat câteva momente când mi-am savurat mica ”revelație” și am lăsat zâmbetul să se extindă pe fața mea. Mi-am făcut deja un obicei din asta, de când am revenit acasă îmi savurez zilnic momentele de glorie…căci da, pentru mine asta e glorie. Sunt momente când mă simt aproape de TOT, când mi-amintesc de lanțul acela de evenimente care totdeauna te aduc acolo unde sufletul tău știe că trebuie să ajungă, chiar dacă uneori, așa cum zice românul ”tot răul spre bine”. Iar genul ăsta de ”revelații” mă face să fiu recunoscătoare pentru tot ce am, pentru toți care m-au ajutat, mă ajută și mă vor ajuta, și pentru toată viața mea în general. Și sunt fericită, simt că orice doresc sincer va fi al meu. Este prima dată când simt cu adevărat că totul ESTE deja, așadar e prima dată când nu mi se mai pare greu și când nu mai văd viața ca pe o luptă. Iar dacă ăsta este cel mai de preț bun dobândit în urma experienței mele din Grecia, nu pot decât să rămân veșnic recunoscătoare Universului. Într-adevar, viața vrea să ne trăim legenda personală, de-asta e bine să nu ignorăm semnele. Iar semnele apar des atunci când ținem ochii deschiși…alt motiv pentru care iubesc Universul. El m-a învățat ceea ce Santiago învățase în povestea mea de suflet, să-mi ascult inima. Cuvântul ”legendă” în sine desemnează pentru majoritatea oamenilor ceva ce este demult uitat, ceva ce se presupune că ar fi fost adevărat, însă totuși este doar o poveste, adică ceva imposibil să fi existat vreodată. Natura umană însă tinde să dea crezare pe ici, pe colo legendelor…de fapt copilul din noi adoră legendele. Majoritatea oamenilor ar trebui să se întrebe uneori DE CE? Nu de alta, însă minoritatea știe deja. ”Iar băiatul s-a cufundat în Sufletul Lumii și a văzut că Sufletul Lumii era parte din Sufletul lui Dumnezeu și a văzut că Sufletul lui Dumnezeu era propriul său suflet. Și că putea, atunci, să săvârșească minuni.” (Alchimistul, Paulo Coelho) Nu pretind că Înțeleg pe deplin acest pasaj, și nici nu o voi pretinde prea curând. Însă întrucât el mă fascinează de vreo 9 ani înclin să cred că înțelegerea lui în sine a devenit legenda mea personală.
Publicat de : NMA .`.Dan Izvernariu AA.`.PCSQ&5BA Lusitania 6009
Multumesc Cristinei pentru aceptul publicarii articolului "Despre legende" si pentru faptul ca este in plina devenire a unui om frumos! .`.Dan izvernariu
Trackbacks
The trackback URL for this entry is: http://fiveblueapples.spaces.live.com/blog/cns!3F3623C045969942!2053.trak Weblogs that reference this entry
|
Tools 
